Diplomacy in Fashion își extinde proiectul dedicat modei românești la Londra, în cadrul celei de-a doua ediții. Inițiativa fondată și curatoriată de Lucie Portman, soția ambasadorului britanic în România, va fi prezentată în această toamnă la sediul Institutului Cultural Român din Belgravia, în timpul London Fashion Week.

Platforma este produsă de Modern Owners și urmărește să conecteze designerii români cu presa internațională, profesioniștii din industrie și publicul interesat de branduri cu potențial global. Evenimentul londonez continuă ediția inaugurală de la Reședința Ambasadorului Marii Britanii din București, unde au fost reuniți 27 de creatori, iar proiectul a obținut peste un milion de vizualizări și impresii organice în mediul digital.

De la București la Londra

Lucie Portman spune că proiectul a pornit de la ideea de a aduce împreună designeri români talentați și de a celebra, prin modă, relația dintre România și Marea Britanie. Extinderea la Londra a venit firesc, deoarece capitala britanică oferă acces la un public nou și la conexiuni care pot fi utile creatorilor.

Fondatoarea consideră că meritul principal aparține designerilor, pe care îi descrie drept creativi și foarte talentați. În jurul proiectului s-a format și o comunitate bazată pe generozitate, colaborare și mândrie față de România.

Noua ediție propune o perspectivă asupra patrimoniului, mobilității și influenței culturale. Hainele sunt prezentate nu doar ca obiecte estetice, ci și ca produse ale unor afaceri care urmăresc să ajungă pe piețe internaționale.

Moda ca limbaj cultural

În viziunea lui Lucie Portman, moda poate transmite informații despre o țară fără explicații oficiale. Printr-o piesă vestimentară pot fi descoperite măiestria, umorul, istoria, încrederea sau chiar contradicțiile unei societăți.

Un designer român descoperit la Londra poate stârni curiozitatea publicului față de România. Pentru Portman, aceasta este forma cea mai eficientă de diplomație culturală: nu îi spui unui om ce să creadă despre o țară, ci îi oferi un motiv să vrea să o cunoască.

Patrimoniul românesc apare în colecții prin broderii, textile, forme și tehnici tradiționale, uneori în detalii greu de observat la prima vedere. Creatoarea apreciază faptul că designerii folosesc aceste elemente fără să fie limitați de ele și reușesc să le transforme într-un limbaj contemporan.

La Londra, referințele britanice au fost lăsate intenționat deschise. Pentru un designer, ele pot însemna croitorie, punk, tartan, muzică, regalitate, excentricitate sau umor, iar cele mai interesante creații sunt cele în care ideea de „britanicitate” este reinterpretată personal, nu copiată literal.

O expoziție pregătită pentru export

Scenografia folosește lăzi de transport, un element care sugerează că hainele se deplasează de la București la Londra și, eventual, către alte piețe. Contrastul dintre aspectul industrial al lăzilor și piesele vestimentare este intenționat, dar simbolul are și o dimensiune practică: moda românească este alcătuită din branduri și afaceri cu ambiții internaționale.

La Institutul Cultural Român din Belgravia, vizitatorii vor întâlni eleganța londoneză a clădirii alături de o imagine modernă și creativă a României. Portman nu își dorește o expoziție diplomatică formală, ci una vie, neașteptată și centrată pe identitatea designerilor.

Publicul londonez poate avea puține informații despre moda românească, spre deosebire de cel din București, care recunoaște mai ușor referințele culturale și numele creatorilor. De aceea, hainele trebuie să transmită rapid un mesaj, fără să depindă de explicații ample. Evenimentul păstrează și o componentă comercială, prin întâlniri și oportunități de networking.

De ce are nevoie industria

Portman subliniază că o expoziție nu poate transforma singură un atelier independent într-un brand internațional. Pentru export sunt necesare producție, finanțare, distribuție, comunicare, cumpărători și o strategie menținută pe termen lung.

Contribuția platformei este să ofere vizibilitate și să îi pună pe designeri în contact cu persoane care pot deschide discuții relevante. O astfel de întâlnire poate duce la un cumpărător, o colaborare, un comerciant interesat sau la o relație profesională care se dezvoltă în timp.

În opinia sa, talentul nu reprezintă problema României. Dificultățile țin mai ales de accesul la finanțare, capacitatea de producție, distribuția internațională, rețelele comerciale și vizibilitatea constantă. Recunoașterea globală apare, de regulă, după ani de consecvență și relații construite, nu în urma unui singur eveniment spectaculos.

Selecția celor 27 de designeri nu a fost concepută ca o clasificare definitivă a modei românești. Organizatorii au urmărit să includă nume consacrate și creatori aflați la început de drum, estetici diferite și abordări variate ale identității românești. Unii folosesc explicit elemente de patrimoniu, în timp ce alții nu recurg aproape deloc la ele.

Diplomația care creează conexiuni

Experiența mediului diplomatic a influențat modul în care Lucie Portman privește rolul modei. Ea consideră că diplomația nu se desfășoară doar în întâlniri oficiale, ci și la cine, expoziții sau evenimente unde ajung să se cunoască persoane care, în mod normal, nu s-ar întâlni.

Moda poate facilita astfel de conversații pentru că este accesibilă chiar și celor care nu sunt specialiști. O piesă frumoasă sau surprinzătoare poate deveni punctul de plecare pentru o întrebare simplă: cine a creat-o?

Portman nu indică deocamdată o altă destinație pentru Diplomacy in Fashion. Mai întâi vrea să observe rezultatele ediției londoneze, relațiile care se vor forma și utilitatea proiectului pentru designeri. O eventuală extindere ar trebui să apară natural, într-un oraș unde există un motiv autentic și parteneri potriviți.

Implicarea sa pornește, după cum spune, din atașamentul față de România și din întâlnirile cu creatorii locali. Ea speră ca proiectul să îi ajute pe câțiva oameni din afara țării să descopere designerii români, iar această curiozitate să îi conducă apoi spre România și cultura sa.