Între apariția primelor simptome și începerea tratamentului pot trece săptămâni sau luni. Buğra Kulak, Country Lead & Head of Pharma la Sanofi România și membru în Board-ul Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM), atrage atenția că accesul la îngrijire trebuie evaluat și prin timpul parcurs de pacient până la tratamentul potrivit.

Accesul nu înseamnă doar existența unei terapii, ci și posibilitatea de a o primi atunci când este necesară. Între consultație, investigații, evaluări de specialitate și proceduri administrative se pot acumula perioade de așteptare care generează incertitudine pentru pacient și familie.

Unde apar întârzierile

Durata traseului diferă în funcție de boală, de serviciile implicate și de nevoile fiecărei persoane. Uneori, timpul se pierde înaintea diagnosticului, când pacientul nu știe cui să se adreseze sau trece prin mai multe etape până ajunge la specialistul potrivit.

Alte blocaje apar după stabilirea diagnosticului, înaintea începerii tratamentului ori în etapa de monitorizare. În cazul bolilor cronice, sunt frecvente consultațiile la mai mulți specialiști și reevaluările repetate, iar lipsa unei comunicări eficiente între aceștia poate prelungi suplimentar parcursul.

Pacientul ajunge adesea să coordoneze singur informațiile, documentele și următorii pași din traseul său medical. Problema nu ține doar de cât de repede are loc o consultație, ci și de timpul pierdut între etapele îngrijirii.

Nu toate așteptările pot fi eliminate, deoarece anumite investigații și evaluări sunt necesare pentru decizii medicale corecte. Pot fi însă reduse întârzierile provocate de organizare, comunicare sau proceduri administrative.

Coordonarea poate scurta traseul

Primul pas este identificarea blocajelor și a cauzelor lor. O colaborare mai bună între serviciile medicale ar putea facilita trecerea pacientului de la o etapă la alta, iar informațiile relevante ar trebui să poată fi folosite eficient de profesioniștii implicați, cu respectarea regulilor privind protecția datelor.

Digitalizarea poate diminua timpul consumat pentru transmiterea documentelor, îndeplinirea unor formalități și accesarea informațiilor medicale. Instrumentele tehnologice au valoare doar dacă rezolvă probleme concrete și nu adaugă un nou nivel de dificultate în relația pacientului cu sistemul.

Informarea are, la rândul ei, un rol important. Când știi ce pași urmează, de ce sunt necesare anumite evaluări și unde trebuie să te adresezi, poți naviga mai ușor prin serviciile medicale.

În cazul bolilor respiratorii cronice, inclusiv al bolii pulmonare obstructive cronice (BPOC), evaluarea la timp și continuitatea îngrijirii pot influența semnificativ viața de zi cu zi. Pacienții au nevoie să ajungă la profesioniștii din sănătate atunci când este necesar și să beneficieze de legături clare între diferitele etape ale monitorizării.

Accesul la inovație are două etape

Potrivit lui Buğra Kulak, timpul pacientului trebuie analizat din două perspective. Prima vizează intervalul până când o inovație medicală devine disponibilă în sistem, prin evaluare, decizii de finanțare și implementare. A doua privește perioada de după disponibilitate, până când pacientul eligibil primește efectiv tratamentul recomandat.

Chiar și atunci când o terapie este accesibilă în sistem, pot apărea dificultăți în identificarea persoanelor eligibile, în accesul la serviciile necesare sau în organizarea îngrijirii. De aceea, procesele de introducere a inovației trebuie să fie eficiente și previzibile, iar aplicarea lor în practica medicală trebuie urmărită cu aceeași atenție.

Sanofi România, companie care investește în cercetare, vede progresul științific ca pe o condiție importantă pentru apariția unor noi opțiuni terapeutice. Pentru ca acest progres să aibă efect asupra pacienților, sistemul trebuie să creeze condițiile prin care tratamentele potrivite să ajungă la cei care au nevoie de ele fără întârzieri evitabile.

Ce rol au autoritățile și datele

În dialogul dintre industrie și autorități, prioritare sunt accesul la inovație, finanțarea sustenabilă, predictibilitatea proceselor și folosirea mai eficientă a datelor. Aceste teme sunt legate între ele și pot influența perioada necesară pentru ca o soluție medicală să ajungă la pacient.

Industria farmaceutică bazată pe cercetare poate contribui cu expertiză științifică și experiență internațională. Autoritățile stabilesc politicile publice, profesioniștii din sănătate oferă expertiza clinică, iar organizațiile de pacienți pot indica obstacolele întâlnite în practică.

Un obiectiv comun ar trebui să fie identificarea etapelor în care apar întârzieri care pot fi evitate și urmărirea soluțiilor aplicate. Procesele clare și continuitatea deciziilor pot reduce blocajele și pot ajuta instituțiile să își planifice mai bine activitatea.

Datele pot arăta cât durează fiecare etapă a traseului pacientului și unde se concentrează cele mai mari întârzieri. Registrele de boli și alte instrumente de colectare și analiză pot susține decizii mai bine fundamentate, dacă informațiile sunt corecte și utilizate responsabil.

Evaluarea digitalizării nu ar trebui să se limiteze la numărul platformelor sau instrumentelor introduse. Criteriul esențial este dacă acestea reduc timpul alocat documentelor, îmbunătățesc schimbul de informații între profesioniști și simplifică, în mod concret, parcursul pacientului.

Pentru următorii ani, Buğra Kulak consideră importantă o schimbare de perspectivă: diagnosticarea, tratamentul, monitorizarea și accesul la inovație nu ar trebui privite separat, deoarece pacientul le trăiește ca pe un singur traseu. Rezultatul ar trebui să se vadă în mai puțin timp pierdut între etape, mai puține obstacole administrative și un parcurs mai ușor de înțeles.

Pentru pacient, timpul nu este doar un indicator al eficienței sistemului. În anumite situații, el poate influența și rezultatele medicale, motiv pentru care trebuie considerat o resursă esențială a îngrijirii.