Rectificarea bugetară din această toamnă va arăta dacă România își poate acoperi obligațiile până la finalul anului fără să agraveze deficitul. Guvernul trebuie să compare veniturile estimate cu încasările reale, în timp ce investițiile depind de fondurile europene, iar costurile cu datoria cresc.

Bugetul pentru 2026 a fost construit pe un deficit de 6,2% din PIB și investiții publice de 163,8 miliarde de lei. Din această sumă, 53,4 miliarde de lei ar trebui să provină din granturi și împrumuturi acordate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).

Cheltuielile cu dobânzile sunt estimate la 60,8 miliarde de lei, cu 10,3 miliarde de lei peste nivelul din 2025. Întârzierile în proiecte, documentații sau aprobarea cererilor de plată pot obliga statul să finanțeze temporar investițiile din venituri proprii ori din împrumuturi noi.

„Întrebarea pe care trebuie să și-o pună Guvernul în aceste săptămâni este una foarte simplă: de unde vin banii pentru obligațiile statului până la final de an? Vorbim de plăți către furnizori, transferuri către autoritățile locale, cofinanțarea proiectelor europene și continuarea investițiilor. Toate acestea trebuie acoperite fără să scăpăm deficitul de sub control”, afirmă Adrian Negrescu, managerul unei firme de consultanță.

Banii europeni nu au ajuns integral

După renegocierea din august 2026, alocarea totală a României prin PNRR este de 20,11 miliarde de euro. Granturile reprezintă 13,57 miliarde de euro, iar împrumuturile ajung la 6,54 miliarde de euro.

Până la începutul lunii octombrie, România încasase aproximativ 13,27 miliarde de euro, adică aproape 66% din alocarea revizuită. Pe 9 octombrie au fost virați și peste 300 de milioane de euro din cea de-a treia cerere de plată, sumă suspendată anterior de Comisia Europeană.

Diferența dintre alocarea totală și banii primiți este de aproximativ 6,84 miliarde de euro. Suma nu este considerată automat pierdută, dar nici nu poate fi trecută la venituri sigure înainte ca Bruxellesul să aprobe și să vireze efectiv fondurile.

„Diferența de aproape 6,84 miliarde de euro nu înseamnă bani pierduți, dar nici bani câștigați. Până când Comisia Europeană nu aprobă și nu virează efectiv plata, acești bani nu pot fi trecuți la venituri”, avertizează Adrian Negrescu.

Neîndeplinirea jaloanelor sau întârzierile de plată pot transforma lipsa temporară de finanțare într-o problemă structurală. Într-o asemenea situație, simpla amânare a unor plăți nu ar fi suficientă pentru echilibrarea bugetului.

De unde pot veni venituri suplimentare

Înainte de noi taxe sau împrumuturi, autoritățile ar trebui să verifice dacă statul colectează integral sumele deja datorate. Analiza indică trei direcții principale pentru reducerea presiunii asupra bugetului:

  • recuperarea creanțelor și combaterea evaziunii fiscale;
  • verificarea activităților ilicite și reducerea muncii nedeclarate;
  • controlul sectoarelor cu regimuri fiscale speciale și colectarea completă a taxelor aferente.

„Înainte să ne uităm la surse noi de finanțare, statul ar trebui să se uite atent la sectoarele cu regimuri fiscale speciale și să verifice dacă își încasează integral obligațiile de acolo. Este cea mai rapidă și mai corectă sursă de bani: nu presupune poveri suplimentare pentru contribuabilii care își plătesc deja dările, ci doar o administrație care să funcționeze”, spune Adrian Negrescu.

Jocurile de noroc, exemplu de pierderi

Industria jocurilor de noroc este dată drept exemplu pentru efectele fiscale ale unor schimbări legislative și ale întârzierilor administrative. Pe lângă taxele de licențiere și autorizare, operatorii plătesc impozit pe profit, impozite salariale și contribuții sociale.

După intrarea în vigoare a OUG nr. 7/2026, autorizarea a fost transferată la nivel local. Încasările din taxele pentru autorizarea aparatelor de tip slot-machine au scăzut, în perioada februarie-mai, de la 485 de milioane de lei în 2025 la 300 de milioane de lei în 2026.

Diferența de 185 de milioane de lei înseamnă o reducere de aproximativ 38%. Scăderea a fost asociată și cu întârzierile primăriilor în adoptarea hotărârilor necesare pentru autorizarea activităților: la 1 septembrie, doar 90 dintre cele aproximativ 3.100 de primării luaseră astfel de decizii.

„Este un caz clasic în care o măsură de reglementare a produs un efect fiscal negativ, iar nimeni nu pare să-l fi calculat. […] Statul a pierdut bani nu pentru că firmele au refuzat să plătească, ci pentru că administrația nu le-a permis să funcționeze”, afirmă Adrian Negrescu.

O analiză publicată în septembrie 2026 estima pierderi cumulate de aproape 400 de milioane de euro și un impact anual posibil de 530-550 de milioane de euro până la începutul lui 2027. Aceste valori sunt estimări, nu pierderi bugetare confirmate oficial, iar amploarea finală va putea fi evaluată după publicarea rezultatelor financiare ale companiilor.

Ce ar trebui să verifice Guvernul

Rectificarea ar trebui să pornească de la diferența dintre prognozele de la începutul anului și încasările efective. Pentru fiecare abatere, autoritățile ar trebui să stabilească dacă motivul a fost o estimare nerealistă, o modificare legislativă cu efect fiscal insuficient analizat sau încetinirea economiei.

  • plățile și obligațiile care trebuie acoperite până la sfârșitul anului;
  • creanțele care pot fi recuperate rapid;
  • veniturile din sectoarele cu taxe și reguli fiscale speciale;
  • stadiul jaloanelor și al cererilor de plată din PNRR;
  • necesarul de cofinanțare pentru proiectele europene și investițiile publice.

România trebuie să gestioneze simultan deficitul ridicat, investițiile planificate, calendarul european și finanțarea tot mai costisitoare a datoriei. Adrian Negrescu susține că aceeași abordare realistă ar trebui folosită și la bugetul pentru 2027, care ar trebui construit pe venituri realizabile și pe capacitatea efectivă a statului de a colecta taxele și impozitele.