Un nivel mai scăzut de litiu în cortexul prefrontal ar putea fi asociat cu tulburările cognitive și boala Alzheimer. Cercetarea coordonată de Bruce Yankner, profesor de genetică și neurologie la Harvard Medical School, oferă indicii interesante, însă nu demonstrează că litiul previne demența la oameni.

Echipa a analizat concentrația a 27 de metale în creierul unor persoane decedate, atât sănătoase, cât și diagnosticate cu tulburări cognitive ușoare sau Alzheimer. În cortexul prefrontal, regiune implicată în funcțiile executive și afectată frecvent de boală, cantitatea de litiu a fost semnificativ mai mică la persoanele cu probleme cognitive sau demență.

Pentru celelalte metale studiate nu au fost identificate legături importante cu performanțele cognitive. Descoperirea i-a determinat pe cercetători să verifice dacă litiul poate influența procesele asociate bolii și în experimente de laborator.

Ce au arătat testele pe șoareci

Experimentele au fost realizate pe șoareci modificați genetic pentru a dezvolta modificări asemănătoare celor întâlnite în Alzheimer. Rezultatele au indicat că litiul se poate atașa de beta-amiloid, proteina implicată în formarea depozitelor care apar în fazele timpurii ale demenței.

Animalele care au avut niveluri reduse de litiu de-a lungul vieții au dezvoltat mai repede modificări cerebrale asociate bolii Alzheimer. În schimb, șoarecii cu niveluri normale au fost mai bine protejați împotriva acestor schimbări.

O posibilă explicație este că depozitele de beta-amiloid pot „captura” litiul, inclusiv forme precum carbonatul de litiu, utilizat ca medicament în tratamentul tulburării bipolare. Astfel, celulele creierului ar putea rămâne cu mai puțin litiu disponibil, ceea ce ar contribui la agravarea problemelor de memorie.

De ce sunt necesare studii pe oameni

Lisa Barnes, neuropsiholog cognitiv și profesor de gerontologie și medicină geriatrică la Rush University Medical Center, consideră că rezultatele sunt promițătoare, dar nu suficiente pentru a confirma un efect protector asupra oamenilor.

Un studiu clinic recent, publicat în „JAMA Neurology”, a urmărit persoane cu tulburări cognitive ușoare care au primit carbonat de litiu timp de doi ani. Participanții nu au obținut îmbunătățiri la testele de memorie și gândire, iar examinările RMN nu au indicat modificări.

Cercetarea clinică a avut însă un număr redus de participanți, iar doza administrată a fost mai mică decât dozele folosite în tratamentul altor afecțiuni. Din acest motiv, nu este clar dacă litiul poate îmbunătăți funcțiile cognitive.

Forma care a oferit cele mai bune rezultate în experimentele coordonate de Yankner a fost litiul orotat. În cazul acesteia, beta-amiloidul nu s-a legat de litiu, iar șoarecii au prezentat mai puține simptome asemănătoare celor din Alzheimer.

Litiul orotat ar putea deveni o direcție pentru cercetări viitoare, dar siguranța și eficiența sa trebuie verificate prin studii pe oameni. În prezent, administrarea suplimentelor cu litiu pentru prevenirea demenței nu este justificată de dovezile disponibile și poate fi riscantă fără recomandare medicală.

Alimentația rămâne recomandarea actuală

Până când rolul litiului va fi clarificat, Bruce Yankner recomandă o alimentație echilibrată, inspirată de dieta mediteraneană. Aceasta se bazează pe alimente integrale și vegetale, ulei de măsline extravirgin și pește, limitând produsele ultraprocesate.

Dieta MIND, dezvoltată la intersecția dintre dieta mediteraneană și dieta DASH, este o altă abordare asociată cu protejarea funcțiilor cognitive. Printre alimentele încurajate se numără:

  • legumele cu frunze verzi;
  • uleiul de măsline;
  • nucile;
  • morcovii și cartofii dulci;
  • fasolea.

Aceste alimente furnizează vitamina E, vitamina K, acid folic și compuși vegetali cu proprietăți antiinflamatorii. Cercetătorii atrag atenția și asupra deficitului de nutrienți, întâlnit mai des la persoanele în vârstă.

Vitamina D este una dintre substanțele care pot lipsi mai frecvent, mai ales în regiunile cu ierni lungi și puțină lumină solară. Menținerea unui nivel adecvat la vârsta înaintată ar putea contribui la reducerea declinului cognitiv și la prevenirea demenței.

Vitamina B12 este, de asemenea, importantă. La persoanele care au un deficit, suplimentarea poate susține funcțiile cognitive și starea de spirit și poate ajuta, în unele situații, la recuperarea unor deficite neurologice.

Există și indicii că un supliment multivitaminic ar putea încetini declinul cognitiv asociat îmbătrânirii. Litiul nu este însă demonstrat, până în prezent, ca tratament sau metodă de prevenire a demenței la oameni.